– Cunosc, cunosc, dădu din grimase boierul, toate confuzele efuziuni țuicare ale lui Codin! Staruha Țepurlui fiindu-i când bunică focoasă, când străbunică arzoaică! Însă dar după ancheta ce a întreprins-o, cu mijloace istorice științifice de restabilire a adevărului, tatăl meu, rusul ofițer care s-a slujit de babă nu putea fi insațiabilul Tolstoi, și nici Rasputin, deoarece nu era chior, de ochiul drept, ci mai probabil să fi fost atunci colonelul Kutuzov, sau dacă ținea acel ochi numai închis de plăcere, poate mareșalul mult mai popular la noi, Suvorov, căruia după ce la Varșovia a avut cazaci implicați în mari masacre, ne-o bătut cu turci cu tot în Vrancea, încât i-am aridicat o statuie ecvestră la 1913, mutată însă la Ismail, fiindcă acolo au fost masacrați și civilii învinsului mahomedan!
– O statuie, o statuie, îngână visător petrolistul Octavian Ghizdavu, o statuie ecvestră ar merita, în actualitatea sculpturală imediată, și Grigore Căinaru al nostru, cel mai rezistent romancier român – 1681 de ani să fie citit! –, scânteind pe fundalul moscovit al Domei Iskrăi, chiar pe soclul cel roșu al lui Lenin, care viteaz, să nu fi fost bărbați doi opozanți, eroii Mac Arthur și McCarthy, ne asaltau de mult bolșevicii cazacii Hollywoodul, care la americani e ca Palatul de Iarnă cu femei, și-l sculptau cu sclavul zek alb-negru numai pe Soțul Krupskăi, în picioare, din întreg Mount Rushmore, predestinatul kurgan rusesc din amonte de South Dakota, în ale cărei ape cu solzișori se oglindește cu mâhnire Cvartetul: Washington (care stăpânea 300 de sclavi), Jefferson, Lincoln, Theodor Roosevelt, ultimul fiind Nobelul 1909 pentru pace, că a mediat pacea ruso-japoneză, a cărui nepoată, frumoasa Eleanor, de s-a canonit Franklin al ei s-o cucerească mai mult decât Volodea pe Nadejda, îi explica lui C. A. Rosetti că, în America, marea generație pașoptistă a Independenței și a Drepturilor Omului a găsit sclavia deja solid înrădăcinată, de supraomul alb englez, pe un pământ unde se aplicase Soluția Finală aborigenilor, de la care a luat modelul Winnetou, firește răsturnat dialectic, și Hitler, cum că ce sclavie să implementeze în Galiția noastră, de se pronunța Marius, ca avocat, robului său Merțalov, că după Ghitler vine Lincoln!
– Domnilor, ridică pumnul proletar în sus ca și cum ar fi amenințat să-și debaloneze burduful Codin, vă contrazic! Neam de neamul meu nu a fost bătut de vreun Suvorov. Străbunicii mei s-au mutat voluntari panduri, lângă Suvorov. În șchimb, scoase el rubașca kakie, ca și cum s-ar fi despăduchiat, uitați-vă bine la grila asta de lovituri de nagaică, la stroi, constructive!
– Oooo! gemură cu experiență feministele prezente. Parcă ți-ar fi pus canibalii mușchiuleții la grătar!
– Nu de la Suvorov al polonezilor… De la KUTUZOV le am!!!
– Nu șuguiești? pipăi ca Toma Necredinciosul micuța Emily unde, feciori fiind, n-aveau coraj nici frățiorii ei, Gobind și Niel (Nilă), nici verișorii lor mai măricei, Joseph și cu Marlon.
